Uite ca ma gandeam, tigla metalica. Stii cum e, toata lumea vrea acum, pare modern, rezistent, toate cele. Dar sa o montezi… pfff, e altceva.
Mda. Nu e ca si cum pui niste tigle obisnuite, gen. E o treaba mai delikata, daca poti sa zici asa ceva despre o bucata de metal. Trebuie sa stii ce faci, altfel… pai altfel ai sanse sa ai probleme. Si nu mici.
Pai, de unde incepem cu montajul asta?
Eh, pai incepem de la inceput, normal. Adica de la schelet. Sau, mai bine zis, de la invelitoarea aia de sub. Stii tu, folia, bataile, toate alea. Acolo se face treaba, sa nu crezi ca doar pui tigla peste si gata, pa.
Hmm, sa-ti spun o poveste. Am vazut acum vreo doi ani un vecin, s-a apucat singur, fara sa ceara sfatul nimanui. A pus niste capace de rigips direct pe stropitoare, crezand ca e suficient. Pai bineinteles ca dupa prima iarna, cu gheata si zapada, a inceput sa curga peste tot. Practic, a trebuit sa dea totul jos. Tot. Si sa cheltuiasca inca vreo 5000 de lei pe langa ce bagase deja. Gen, un dezastru total.
Deci, asculta-ma aici. Invelitoarea aia, sa fie bine facuta. Sa ai batai din lemn tratat, la distanta corecta, sa ai folia de hidroizolatie pusa cum trebuie, sa nu fie crapata, sa nu fie prinsa prost… uff, sunt o mie de detalii.
Stii ce zic? E ca fundatia la casa. Daca o dai in bara acolo, gata, tot restul e pe duca.
Si apoi, vine partea cu tigla propriu-zisa
Pai da, asta e partea care se vede, nu? Aia frumoasa. Dar si aia plina de capcane. Sa zicem ca ai cumparat tigla. Bravo. Acum trebuie s-o urci sus. Si sa o pui. Si sa o fixezi.
O sa vorbim un pic despre asta, pentru ca… stai, ca voiam altceva sa zic… a, da! Despre cum se taie. Tigla metalica, vezi tu, nu se taie asa, cu ferastrauul ala de lemn al bunicului. Nu, nu. Trebuie cu unealta speciala, gen foarfece pentru tabl? sau, daca vrei sa fii profi, cu un disc special pentru metal. De ce? Pai pentru ca daca o torni cu flexul ala obisnuit, incingi tabla, strici stratul de protectie, si dupa 2 ani incepe sa rugineasca exact acolo. Si gata, ai un acoperis plin de pete urate. Am vazut la o cunostinta prin Ploiesti, a facut exact greseala asta. A ruginit dupa un an si ceva, nu glumesc. A trebuit sa schimbe toate tablele de pe partea aia. Vreo 20 de bucati, cred. Un cost si o bataie de cap incredibila.
Si apoi, sa nu mai vorbim de fixare. Aici e iarasi o arta. Suruburile alea speciale, cu sarburi si capace de etansare. Trebuie str?nse bine, dar nu prea tare. Daca le strangi prea tare, str?pungi tabla sau strici garnitura. Daca nu le strangi suficient, vine v?ntul si le da jos. Trebuie sa fie fix la unghiul potrivit, sa nu fie strambe… cum sa zic, e nevoie de un simt al masurii. Nu e pentru oricine. Chiar daca pare usor, gen „doar ?nsurubez”, nu e deloc asa.
Si ce mai e important? Ah, da, siguranta!
Pai da, ca stai la 4 metri in aer, cu o bucata de metal ascutita in mana. Ce poate merge rau? Ha ha. Glumesc, dar serios acum, e periculos. Cureaua de siguranta, incaltamintea cu talpa de cauciuc care sa nu alunece, manusi… toate astea sunt obligatorii. Nu „ah, fac eu rapid fara”. Nu. Am auzit prea multe povesti nasoale.
Uite, iti zic ce am patit eu odata, acum ceva vreme. Nu cu tigla, dar tot pe acoperis. Am alunecat pe o bucata de tabla de zgarie, m-am tinut de streasina si am scapat ca prin minune. De atunci, niciodata fara centura. Niciodata. Pur si simplu, nu merita riscul.
Deci, da, montajul tiglei metalice… e o treaba serioasa.
Avantaje si dezavantaje, pe bune acum
Pai hai sa vorbim si despre asta. Ca toti zic „e super”, dar nimeni nu zice si partile nasoale.
Avantaje, intr-adevar, sunt:
- Rezistenta. Daca e pusa corect, tine o viata. Literal.
- Usoara. Pai e metal, nu e ca o tigla de ceramica care c?ntareste o tona. Gen, e mult mai usoara, nu incarca structura la fel de mult.
- Arata bine. Aici e subiectiv, dar mie imi place aspectul asta modern.
Dar acum, sa vedem si cealalta parte a monedei. Dezavantaje:
- Pretul. Materialul in sine poate fi mai scump. Si manopera, daca o faci cu cineva care se pricepe, e mai scumpa. Nu te astepta la preturi de cartier.
- Zgomotul la ploaie. O, Doamne, asta e clasica. Daca nu ai un strat bun de izolatie fonic? sub ea, ploua si tu crezi ca e invazie cu mingi de tenis pe acoperis. Adev?rat.
- Se zim?uie?te usor. Daca calci prost pe ea sau ii pui ceva greu, ramane cu urme. Nu e asa iertatoare ca alte materiale.
Deci, vezi? Nu e totul roz. Trebuie sa te gandesti bine daca merita pentru tine.
In fine, sa revenim. Daca tot am ajuns aici, vreau sa subliniez ceva: uneori, cel mai bine este sa apelezi la un profesionist. Stiu, stiu, toata lumea vrea sa faca singur, sa economiseasca bani. Dar uneori, economisesti bani acum si dai mult mai multi peste un an-doi. Ca sa nu mai vorbim de nervi.
Uite, un alt exemplu concret. Un prieten in Bucuresti a vrut sa-si monteze singur acoperisul la o anexa. A cumparat materiale, a stat doua weekend-uri, a cheltuit vreo 4000 de lei pe tot. Dupa 6 luni, a inceput sa curga de peste tot. A chemat un expert, i-a spus ca totul e gresit, de la invelitoare pana la fixarea tiglei. A trebuit sa dea jos tot si sa reinceapa. Cost total pana la final? Aproape 8000 de lei. Practic, dublu. Si a pierdut si timp, si nervi. Hai sa recunoastem, nu merita.
Deci, asta e parerea mea. Daca esti dispus sa inveti, sa citesti, sa te documentezi bine, si sa ai rabdare, poti sa incerci. Dar daca vrei sa fii sigur ca iese bine din prima, si ca o sa tina… pai, uneori cel mai bun tutorial este sa suni pe cineva care a mai facut asta de sute de ori.
Eh, uite asa am ajuns sa vorbim atat. Dar stii cum e, cand incepi cu acoperisurile… hmm. Sper ca ti-a fost de folos macar putin din povestile astea.
(No Ratings Yet)
Încarc...