Mda… uite ca ne tot uitam la cer, la acoperis, si ma gandeam… tigla metalica. Stii cum e, toata lumea vrea sa sune fancy, „acoperis metalic”, dar de fapt e doar tabla aia groasa, cu vopsea, gen. Eh, hai sa-ti zic o treaba.
Pai… ghid montaj tigla metalica. Suna a ceva super tehnic, nu? Ca si cum ai citi un manual de la NASA. Dar defapt, e vorba de cum pui tu o foaie peste alta ca sa nu-ti intre ploaia in casa. Simplu, teoretic. Practic… pfff, e altceva.
Incepe de jos, frate, ca altfel pici
Prima data, structura. Aia de rezistenta. Sa fie lemnul bun, uscat, tratat, ca altfel dupa 2 ierni incepe sa se umfle, sa se strice si uite-asa ai o teava de scurgere care atarna ca un pendul. Am patit-o la var-miu in Buzau. A vrut sa faca el, ca „e usor”. Pai usor a fost pana cand a dat cu ciocanul intr-un capat si i-a sarit toata seria de pe capre. Haos.
Si sa nu uit de panelul de baza. Adica asta e, cum sa zic, fundatia acoperisului tau. Daca panelul e pus aiurea, sau nu e suficient de rezistent, gata, totul se duce naibii. Trebuie sa fie perfect plan, fara umflaturi, fai… stai, ca voiam altceva sa zic. A, da! Panelul se monteaza pana la streasina, si trebuie sa iasa putin in afara, cam 2-3 cm, ca sa scurga apa bine in jgheaburi. Vezi? Detaliu. Dar un detaliu care face diferenta dintre un acoperis care tine 50 de ani si unul care tine 2.
Si acum, atentie la foile alea stralucitoare
Pai uite, asta e partea care pare cea mai usoara, dar are cel mai mult potential de esec. Le ridici, le pui una langa alta, si apoi… hopa, cum sa le fixezi? Cu suruburi, normal. Dar nu orice suruburi, ci alea speciale, cu garnitura de cauciuc, care se etanseizeaza dupa ce le infigi. Si nu le infigi oricum! Trebuie sa apesi bine, dar nu prea tare, ca strici garnitura. Aproape ca trebuie sa ai un simt, un feeling. Gen, stii cand e bine. Daca strangi prea putin, bate vantu sub ea si o rupe. Daca strangi prea mult, strivi garnitura si iti faci punct de rugina. Si apoi, suruburile alea se pun in val, nu oriunde. Adica in partea jos a undei, nu in varf. Pentru ca… pai pentru ca asa e corect, ca altfel nu se etanseizeaza bine si mai strange si praf si apa acolo. Am vazut o lucrare in Ploiesti, un baiat care a surubuit in varful undei pentru ca „acolo pare mai solid”. Pai da, pare, dar greseala lui a costat vreo 4000 de lei in reparatii dupa primul viscol puternic. Aha.
Si sa nu vorbim de masuratori. Dumnezeule, masuratorile! Crezi ca poti sa pui foile asa, ochiometric? Nu, frate, nu. Trebuie sa masori de fiecare data distanta pana la streasina, sa fie totul aliniat. Daca nu, la final arata ca dantela rupt?. O data am stat 3 ore sa masor si sa tai o foaie pentru un colt, pentru ca constructorul nu lasase un unghi perfect de 90 de grade. 3 ore! Si asta pentru o bucata de tabla de 80 de cm. Practic, trebuie sa ai rabdare de Sf?nt. Sau sa angajezi pe cineva care are, gen expertii astia care se ocupa non-stop cu asa ceva. Serios, uneori merita sa dai banii ca sa scapi de bataia de cap.
Capace, vargaje, si alte nebunii de margine
Dupa ce crezi ca ai terminat cu foile, hop, mai sunt si accesoriile astea. Capatale de coama, placi de margine, vargaje pentru laterale… chestii mici, dar care iti mananca tot timpul. Si daca nu le pui bine, toata apa pe care o recolt ezi de pe o suprafata imensa de acoperis, se duce fix pe un perete, si iti face igrasie. Super. Tocmai ai transformat investitia in acoperis intr-o problema de izolatie a peretelui. Bravo tie.
Uite un exemplu palpabil: pentru o casa cu acoperis in doua ape, de 100 mp, ai nevoie de cam 110-115 mp de tigla metalica (sa acoperi si capetele, si suprapunerile), vreo 350-400 de suruburi, vreo 15-20 de metri liniari de placa de margine si vreo 10 metri de capatana de coama. Pretul? Pai, depinde de calitate, dar sa zicem ca materialele pure, fara manopera, te duc undeva la 7000 – 9000 de lei. Daca mai pui si manopera unui profesionist, ca sa dormi tu linistit, mai adaugi vreo 3000-4000 de lei. Deci total, un 12.000 lei e un calcul realist. Nu e deloc ieftin, dar nici nu se compara cu costul de a-l reface dupa 5 ani.
Ce e bun si ce nu e asa bun la tigla metalica
Pai hai sa vorbim sincer. Avantaje si dezavantaje, direct, fara sa ne mai lungim.
Avantaje, in ochii mei:
- Rezistenta la vreme. Vantu, grindina… o duce bine. Mai putin cand e trasnet, dar na, asta e alta poveste.
- Usor de montat, relativ vorbind. Adica, comparativ cu tigla ceramica, e mult mai usoara si se lucreaza mai repede.
- Viata lunga. Daca e pusa corect, sta acolo 50 de ani lejer. Am vazut una pusa in 2000 care arata ca nou, doar a fost spalata o data.
- Arata bine. Stii, aia stralucire, curata. Dar asta e preferinta personala.
Dezavantaje, ca sa fim corecti:
- Zgomot la ploaie. Daca nu ai o izolatie fonica buna sub ea, auzi fiecare picatura. Poi pouf poi pouf. Noaptea poate fi enervant.
- Se zgarie usor. Daca te urci pe ea cu o scara metalica fara protectii, ii faci zgarieturi frumoase.
- Pretul initial. Da, e mai scumpa decat un bitum simplu, fara discutie.
- Rugina. Daca vopseaua e zgariata si nu e tratata, incepe sa manance. Si atunci gata, trebuie schimbata toata foaia.
Uite, un alt exemplu real. Un prieten in Constanta, langa mare, a vrut sa isi puna singur, ca sa economiseasca. A calculat vreo 5000 de lei pe materiale. A uitat sa calculeze sculele speciale, dispozitivul de ridicare a foilor pe acoperis (ca nu le poti trage pe o sarma, se strica), si cele 4 zile in care a stat el pe acoperis cu soarele in cap. La final, a cheltuit tot vreo 7000 de lei si si-a pierdut un weekend in care putea sa mearga la pescuit. A castigat experienta, dar a pierdut timpul si banii pe care credea ca ii salveaza. Asa ca, uneori, sa apelezi la un serviciu profesionist nu e un moft, e o necesitate.
Deci… cam asta ar fi. Ghid montaj tigla metalica, versiunea mea, peste o cafea. Nu e rocket science, dar nici nu e de joaca. Ia-o in serios, planuieste-te bine, si daca nu te simti sigur pe tine, cheama pe cineva care stie. O sa multumesti mai tarziu. Gata, m-am lungit prea mult. Mai bei ceva?
(No Ratings Yet)
Încarc...