Uite ca stateam si ma gandeam… reabilitare acoperis bloc. Suna a ceva oficial, plictisitor, gen dosar cu sina, nu? Dar de fapt e una dintre cele mai importante lucrari intr-un bloc. Si ce ironie, ca nimeni nu se gandeste la el pana nu incepe sa picure in baie. Sau in dormitor. Sau in sufragerie. Pfff.
Stii cum e, noi, romanii, astia suntem. Asteptam sa se stranga apa in farfurie pe masa ca sa actionam. Eh, pai atunci deja e tarziu, frate. Mult mai tarziu.
De ce naiba mai asteptam atata?
Serios acum. Acoperisul ala e ca un capac. Il vezi de jos, arata bine, alb, linistit. Dar tu nu stai pe el sa vezi ce se intampla. Si acolo, la etajul 8, e o lume intreaga. Batai de vant, ploi torentiale, gheata, zapada, soarele ala care bate toata ziua… si izolatia aia veche, din vremea lui Ceasca, care deja e mai mult un filtru de cafea decat izolatie. Cum sa zic… s-a dus.
Si atunci incepe distractia. Usturoiul in bloc. Adica umezeala. Mirosul ala specific, de beci, care se infiltreaza prin pereti. Apoi, fireste, apar si petele. Alea urate, negricioase, de mucegai. Iti daruieste blocul un ecosistem propriu, pe peretii din baie. Si dupaia te miri de ce tuflesti.
Dar stai, ca voiam altceva sa zic… A, da! Ca noi nu facem nimic pana nu e cazul. Pai cand e cazul? Cand cade tencuiala in capul cuiva? Sau cand un vecin de la ultimul etaj isi muta patul in mijlocul camerei ca sa nu-l ia cu el apa? Hai sa recunoastem, e o prostie.
Povestea blocului meu. Sau povestile.
Uite, la mine in bloc, acum vreo 5 ani, a inceput o mica revolutie. Un vecin de la etajul 6 (da, 6, nu 8, ca apa a strabatut si planseele) a venit la intalnire cu o galeata plina. Literalmente. A pus galeata pe masa presedintelui si a zis: „Domnu Presedinte, va fac un ceai?”. Pfff, am ras to?i, dar era trist, frate. Si atunci am inceput sa ne interesam. Am chemat niste firme, am primit oferte… si am amanat. Ce sa vezi? Pentru ca preturile erau mari. Gen, vreo 150.000 de lei pentru tot blocul. Si gaseai pe altii care ziceau ca fac cu 50.000. Eh, prostia… am mers pe varianta ieftina. Big mistake. Huge.
Dupa un an, iar picura. Aia au venit, au pus niste folii, au dat cu bitum peste tot, si gata, pa. Nu au schimbat nicio scanda, nu au verificat vreo grinda, nimic. Doar un acoperis de chitorie. Si noi am platit. Apoi, acum 2 ani, a trebuit sa facem iar. De data asta am chemat o firma serioasa, Expert Acoperisuri, pentru ca ma saturasem. Si aia mi-au zis clar: „Domnule, aici nu e de reabilitat, e de refacut de la zero. Vede?i grinda asta? E putreda. Daca mai vine o furtuna, va cadea in capul cuiva.”
Si atunci am inteles. Ca nu e joc. Ca e bine sa te uiti si la ce ofera piata si sa nu te grabesti doar pentru pret. Ca dupaia platesti de 2 ori. Sau de 3.
Si ce am invatat din toata povestea asta?
Ca e mai bine sa previi decat sa tratezi. Stiu, suna a cliseu, dar e adevarat. Daca faceai o inspectie anuala, o curatare de jgheaburi, o revizie, poate nu ajungeai la punctul in care cheltui 200.000 de lei dintr-o data. Dar na, asa suntem. Asteptam sa se strice masina ca sa o ducem la mecanic. Asteptam sa ne doara maseaua ca sa mergem la dentist. Si asteptam sa curga acoperisul ca sa-l reparam. Pai atunci costul e mult mai mare. Nu doar financiar, ci si al nervilor, al scandalurilor in asociatie, al timpului pierdut… Uff.
Avantaje si dezavantaje. Sau, mai bine zis, bune si rele.
Hai sa vorbim direct, fara sa ne mai rotescim.
Partile bune:
– Pai… nu mai picura. Asta e mare lucru. Dormi linistit cand ploua afara.
– Creste eficienta energetica a blocului. Daca pui izolatie buna, iarna e mai cald, vara e mai racoare. Factura la caldura scade. Ceva, ceva.
– Valoarea apartamentului tau creste. Da, serios. Cine vrea sa cumpere un apartament cu mucegai pe pereti?
– Linistea interioara. Stii ca ai facut ceva bun pentru casa ta, pentru familia ta.
Partile rele:
– Costul. E mare. Nu are rost sa min?im. Pentru un bloc de 40 de apartamente, poate ajunge lejer la 200.000 – 300.000 de lei, in functie de cat de rau e.
– Haosul. Lucrarile dureaza. Zgomot, mizerie, schele peste tot. Trebuie sa ai rabdare.
– Lupta cu asociatia. Trebuie sa convingi oamenii. Unii nu vor sa dea bani, altii zic ca nu e necesar, altii sunt impotriva oricarui fel de cheltuiala. E obositor psihic.
Uite doua exemple concrete, ca sa vezi cu ochii tai.
Exemplul 1: Un prieten, bloc in Drumul Taberei, Bucuresti. 32 de apartamente. Acoperis complet refacut, cu tabla, izolatie termica, jgheaburi noi, tot. A costat 280.000 de lei. S-a strans bani vreo 2 ani. Lucrarea a durat 3 luni. Acum e alt bloc. Chiar altceva.
Exemplul 2: O ruda, in Pantelimon. Au vrut sa faca pe ieftinache. 80.000 de lei. Doar inlocuit tigla si reparat putin. Dupa un an, iar au probleme. Au cheltuit inca 60.000 sa repare greselile primelor mesteri. Total: 140.000. Si au un acoperis doar OK, nu excelent. Vezi tu? Economisesti azi, pierzi maine.
Deci… cam asta e. Reabilitare acoperis bloc. Nu e un subiect sexy, nu e distractiv. Dar e necesar. E ca un control medical. Il amani, il amani, pana cand nu mai poti. Si atunci e dureros.
Gandeste-te la asta. Data viitoare cand vezi o pata pe tavan, nu zice „Eh, se rezolva”. Pentru ca de obicei, nu se rezolva de la sine. Ci se inrautateste.
Mda… cam atat. Sper ca ti-a placut discutia asta. Macar sa stii la ce sa te astepti.
(No Ratings Yet)
Încarc...