Uite, stai asa, hai sa-ti zic ceva. Ai vazut vreodata o patatura pe tavan? Gen, un cerc urat, maronie, care apare de nic?ieri? Pfff… pai aia e semnul. Infiltratie. Si de multe ori, sursa e tocmai de unde nu te astepti: de la luminatorul de pe acoperis. Eh, da, ala frumos, care iti aduce lumina in casa. Ironia sortii, nu?
Stii cum e, cand ploua afara si tu stai linistit in sufragerie, iar dintr-o data… pic, pic. Uiti de el, il ignori, pana cand devine o problema serioasa. Si atunci deja e tarziu. De asta, etansarea luminatoarelor… pai, e genul ala de lucru pe care il amani pentru <>, dar timpul ala nu vine niciodata. Pana cand vine.
De ce crapa totul la imbinari? Povestea unei lupte neegale
Hmm, gandeste-te putin. Acoperisul tau nu e o piatra singura, nu? E format din placi, tigle, cosuri, si bineinteles, luminatoare. Fiecare element se misca putin, sub soare, sub ger, sub vant. Se dilata, se contracta. Iar imbinarea dintre un luminator fix si acoperisul care danseaza… pai, acolo incepe drama.
Practic, e ca si cum ai incerca sa unesti doua lucruri care nu vor sa stea impreuna. Gen, un dansator de balet si un boxer. Fiecare are ritmul lui. Si in loc sa danseze impreuna, se bat. Si in bataia aia, crapa rosturile, crapa siliconul vechi, crapa tot ce tine de etansare. Si apa isi gaseste calea. Intotdeauna isi gaseste calea.
Stiu, stiu, ai zis ca ai pus tu silicon acum 5 ani. Dar stai, ca voiam altceva sa zic… Siliconul ala, pe vremea lui, era eroul. Acum? E un batran obosit. Soarele l-a facut casant, iar gerul l-a cr?pat. Nu mai are elasticitatea de demult. Si uite asa, de la o fisurisora de nimic, ajungi sa schimbi rigipsul din pod.
Povesti din teren: cand am vazut cu ochii mei
O sa-ti spun o poveste reala, de la un client de-al nostru, in Bucuresti, sectorul 3. Omul avea o casa frumoasa, renovata de curand. Dar i-a aparut o umiditate urata in dormitor, chiar deasupra patului. A incercat tot: vopsitori, zugravi, a dat cu lavabil peste… nimic. Pana la urma m-a sunat disperat. Am urcat pe acoperis si ce crezi? Luminatorul de la baie, care era la vreo 5 metri distanta de punctul cu problema, tocmai acolo era de vina. Rostul dintre el si tigla era cr?pat pe o lungime de vreo 20 de cm. Nici macar mult. Dar suficient cat sa lase apa sa alerge pe sub tigle, sa coboare pe caprior, sa strabata izolatia si sa ias? fix acolo, in dormitor, dupa o plimbare de vreo 7-8 metri. Cum sa zic… apa e un explorator priceput. Iar reparatia lui a costat vreo 800 de lei, pentru ca a trebuit schimbata si o bucata de caprior putrezit. Daca venea cu 6 luni inainte, dadea maxim 200 de lei pe o etansare profesionista. Asa e cand neglijezi lucrurile <>.
Si mai e cazul unui prieten, care si-a facut singur etansarea. A cumparat cel mai ieftin silicon de la dedeman, l-a aplicat peste cel vechi, care era plin de praf si muschi. Rezultatul? Peste 3 luni, infiltratia era si mai rea. Pentru ca a sigilat umezeala deja existata in interior. A trebuit sa cheme o echipa, gen Expert Acoperisuri, care a curatat tot, a uscat zona si abia apoi a aplicat materialele potrivite. I-a iesit la vreo 500 de lei, dar a invatat o lectie: nu te juca cu etansarile daca nu stii meserie.
Materialele care conteaza cu adevarat
Uite, aici devine serios. Nu toate materialele sunt la fel. Aplici band? bituminoas?? E buna, dar nu peste tot. Folosesti silicon acid? Poate ataca anumite materiale. E un joc de potriviri.
Hai sa-ti zic ce se foloseste de obicei, din experienta noastra:
Lista cu ce merge si ce nu:
– Banda bituminoasa: Bun? pentru imbinari mari, pe suprafete bituminoase. Rezista bine, dar la caldura extrema se poate intinde prea mult.
– Silicon neutru pentru acoperis: Ala e mai ok pentru multe suprafete, nu elibereaza substante care sa d?uneze. Il folosim mult la rosturi inguste.
– Mastic special pentru imbinari: Astia sunt cei mai rezistenti, de obicei pe baza de poliuretan. Se intind odata cu acoperisul, nu crapa usor. Dar sunt si mai scumpi. Merita banii, hai sa recunoastem.
– Si bineinteles, solutii cu baza de acril: Alea sunt mai mult pentru estetic?, pentru umplutura usoara. Nu le-as recomanda pentru o etansare de lunga durata.
Avantaje vs. Dezavantaje: adevarul gol-goluti
Pai, hai sa vorbim sincer. Sa etansezi un luminator are partea lui buna, dar si partea proasta. Nu e totul roz.
Partea buna, evident:
– Scapi de infiltratii. Asta e marele castig. Dormi linistit cand bate ploaia.
– Protejezi izolatia. Daca apa ajunge in izolatie, s-a terminat. Isi pierde toti coeficientul termic si tu o sa platesti mult la incalzire. Gen, mult mai mult decat ai plati pentru o etansare.
– Previi daune majore. Rigipsul umflat, lemnul putrezit, aparitia mucegaiului… toate astea costa o avere de reparat. O etansare preventiva e o investitie, nu o cheltuiala. Serios.
Partea proasta, ca sa fim corecti:
– Costul initial. Daca o faci cum trebuie, cu materiale bune si manopera profesionista, nu e ieftin. Poate sa ajunga lejer la 300-400 de lei pentru un luminator, daca e si curatarea si toata treaba.
– Nu e o solutie eterna. Nici cea mai buna etansare nu tine o vesnicie. Trebuie verificata la fiecare 2-3 ani, poate reconditionata. E un compromis.
– Risc de executie proasta. Daca o face un <> care nu stie ce face, s-ar putea sa agraveze problema. De asta e bine sa apelezi la cineva care se ocupa doar cu asta, cum ar fi cei de la Expert Acoperisuri, care au vazut sute de cazuri.
Uite, un alt exemplu concret. Un vecin si-a etansat singur doua luminatoare. I-a costat materialele 80 de lei. A mers bine vreo 8 luni. Apoi, o furtuna mai puternica si i-a dat pe dinauntre. A chemat o firma, i-a luat 600 de lei sa repare tot, inclusiv sa usuce o bucata de vata minerala. Deci, in loc sa dea 300 de lei din start pentru o solutie profesionista, a dat 680. Calculul e simplu.
In concluzie, stii ce e de facut? Verifici. Urci o data pe an pe acoperis, sau chemi pe cineva sa verifice. Uiti de el pana cand nu mai poti. Si atunci e prea tarziu. Mai bine previi, decat sa constati. Asa ca… cand ai timp, arunca un ochi si la luminator. Doar asa, sa fii sigur.
(No Ratings Yet)
Încarc...